luni, 19 iulie 2010

Totusi, Lex are dreptate (sau, nu exista agnostici)...



In contextul celebrei discutii despre agnosticism, Lex spunea la un moment dat:

Cu ce se schimbă comportamentul celui care afirmă "dumnezeu există"? asta ar fi o judecată comportamentalistă. Eu din experienţa mea nu observ mare diferenţă între atei şi teişti, oamenii se lasă prostiţi de multe lucruri iraţionale fie religie, fie economie, fie psihologie, etc. Nu văd delimitarea asta între "cred că nu există dumnezeu" şi "cred că există dumnezeu" ca având o relevanţă. Nu cred că există credinţe care să influenţeze comportamentul.


Titlul articolului induce in eroare. Nu cred ca Lex are dreptate atunci cand adopta o pozitie nihilista sau un behaviorism fundamentalist.:) Dar cred ca are dreptate in legatura cu altceva: ceea ce conteaza pana la urma, este comportamentul!.

In acelasi context, il citez si pe godless: „Certitudinile absolute sunt inutile. Chiar dacă ştii sigur că nu o să-ţi pice un meteorit în cap, nu vei proceda la o acţiune diferită de aceea la care ai proceda dacă ştii că probabilitatea ca un meteorit să-ţi pice în cap este 0,00002%.[..] Nu putem şti nimic cu certitudine absolută. Şi ce? Dacă tot nu ne foloseşte la nimic, de ce ne-am sinchisi de acest fapt?”
Intrebarea este: daca judecam strict din punct de vedere al modului in care iau oamenii deciziile si actioneaza, care sunt diferentele dintre atei, agnostici si teisti? Care mai este locul agnosticilor?

Raman in cadrul paradigmei cognitive din psihologie. Modelul utilitatii asteptate, arata ca procesul luarii de decizii presupune alegerea uneia dintre mai multe variante de actiune si ca, daca judecam rational, atunci vom alege varianta cea mai utila, cu sansele cele mai mari de succes.
In realitate, insa, luarea decizlor este afectata de mai multe fenomene:

1. multe dintre „judecatile” pe care le facem apar automat si/sau inconstient, ceea ce inseamna ca ele scapa in mare parte unei evaluari logice, rationale; astfel, apar tot felul de „intuitii”, apar impulsuri puternice de a face un anumit lucru, sau dimpotriva inhibitii carora nu le gasim justificarea

de exemplu: „simt ca (nu) este bine sa fac asa”, „ceva ma retine in a face x, y, z”

2. este greu sa estimam corect care sunt „beneficiile” si „costurile” actiunilor noastre
3. este greu sa estimam corect probabilitatea de aparitie a unor evenimente (a consecintelor actiunilor noastre, a reusitei, etc)

Ce inseamna ca luam decizii in mod teist sau a-teist? Fara sa am pretentia ca as epuiza subiectul, cred ca putem spune ca teismul se manifesta printr-una sau mai multe dintre urmatoarele tendinte:
1. Tendinta de a atribui „intuitile” proprii unei „inspiratii” venite din exterior. Cu cat este mai ridicata tendinta de a atribui altcuiva propriile emotii, cu atat putem spune ca decizia este mai „teista” .

exemplu: „Simt ca nu este bine sa investesc bani in afacerea X”
varianta teista: „M-am rugat la Dumnezeu sa imi dea intelepciune si el m-a indrumat sa nu investesc bani in afacerea x”

Acest „simt” inseamna, insa, cel mai probabil „mi-e frica sa...” si apare datorita faptului ca o parte dintre evaluarile pe care le facem asupra situatiei se desfasoara inconstient; nu ne dam seama de toate etapele prin care trece gandirea noastra, uneori, constientizam doar emotia care apare la sfarsit.

Mai mult, pot fi atribuite in exterior si propriile nevoi, dorinte, sau tendinte automate spre o anumita actiune:

exemplu: „Ma simt atras de o alta femeie in afara de sotia mea.”varianta teista: „Diavolul ma indeamna...”

2. Estimarea unor costuri sau beneficii suplimentare, plecand de la un set de conceptii cu privire la relatia dintre divinitate si lume. Cu cat te raportezi la mai multe consecinte de acest fel, cu atat decizia este mai teista.

exemplu: „Daca imi insel sotia, asta va avea anumite costuri”


varianta a-teista: „relatia de incredere pe care o am cu sotia va fi afectata”, „ma voi simti vinovat pentru ca am spus o minciuna”, „nu voi mai fi omul integru care imi doresc sa fiu”

varianta teista: toate cele de mai sus, plus estimari specifice legate de relatia cu divinitatea: „relatia mea cu dumnezeu va fi afectata”, „dumnezeu se va mania si ma va pedepsi/ se va supara”, „ma voi simti ca un pacatos” etc

3. Estimarea unor probabilitati crescute pentru consecintele vizate la punctul 2. Cu cat estimezi o probabilitate mai mare pentru acest tip de consecinte, cu atat decizia e mai teista.

exemplu
varianta a-teista: „Sansele ca Dumnezeu sa se supere daca imi insel sotia sunt atat de mici incat nu are rost sa iau in calcul acest lucru”


varianta teista:Cu siguranta Dumnezeu o sa se supere, ar insemna sa fiu nebun sa nu iau asta in considerare”.

Prin urmare, teismul, in cadrul procesului de luare a deciziilor, inseamna, pur si simpu, faptul ca iei in calcul anumite consecinte suplimentare, legate de relatia cu divinitatea. Ateismul inseamna ca iei deciziile in mod normal, judecand consecintele variantelor de actiune, fara sa mai introduci elemente legate de relatia cu divinitatea, sau, inseamna ca le atribui acestora din urma o probabilitate foarte mica de aparitie. Raman deschise mai multe intrebari:

a. Exista diferente „reale” intre atei si teisti? Cu alte cuvinte, toate aceste variabile suplimentare pe care le-am amintit ca specifice deciziilor „teiste”, au ele un impact semnificativ asupra variantei de actiune alese?”
In exemplul de mai sus, si decizia teista si cea ateista pot duce la acelasi rezultat: omul alege sa nu isi insele nevasta, chiar daca pentru motive diferite. Faimoasele studii legate de deciziile morale, par sa ii dea, cel putin partial, dreptate lui Lex. Atunci cand sunt confruntati cu anumite dileme morale, si ateii si teistii tind sa dea raspunsuri similare. Aceasta nu inseamna ca lucrurile stau la fel si atunci cand vine vorba despre deciziile luate in situatii normale, de viata.(Am printat deja niste articole interesante pe tema asta si o voi aborda intr-un post viitor :) )

b. Iau ateii intotdeauna decizii „a-teiste”, iar teistii intotdeauna decizii „teiste”? Am mai explorat un pic problema ambivalentei si in primul articol.
Ce putem spune despre decizia crestinului care alege, pana la urma, sa isi insele sotia? Probabil ca, cel putin pentru o perioada scurta de timp ignora (pe langa sentimentele sotiei) si sentimentele lui Dumnezeu! :D Sau ii atribuie, momentan, o probabilitate mai mica de a exista si de a se supara? L-am putea numi „ateism temporar?”
Pentru "teismul temporar", repet exemplul a lui Zergu. De ce nu a distrus iconita? Probabil pentru ca, momentan, a atribuit o probabilitate mai mare pedepsei divine decat de obicei...Printre altele, acesta este unul dintre rolurile simbolurilor religioase (a icoanelor, crucii, etc): sa iti aduca aminte de elementele acelea "suplimentare", relevante pentru luarea deciziilor.
[Desi aici mai sunt si alte explicatii. Nici eu nu prea pot manifesta comportamente "blasfemiatoare" fata de simbolurile religioase, dar cred ca e si datorita empatiei- pur si simplu stiu ca sunt foarte importante pentru anumite persoane]

c. Exista decizii agnostice? In primul rand, asa cum spune si godless, indiferent daca atribui o probabilitate 0 sau o probabilitate apropiata de 0 unei consecinte, rezultatul practic este acelasi! Daca tu crezi ca exista o sansa de 1% ca Dumnezeu sa existe, este foarte probabil sa te comporti ca si cum ai estima o sansa de 0%; asta inseamna vei lua cel mai des decizii a-teiste.
Pe de alta parte, daca estimezi ca sansa ca Dumnezeu sa existe este suficient de mare pentru ca sa merite luat in considerare, atunci il iei pur si simplu in considerare!- ceea ce inseamna ca decizia ta este una teista. Teoretic, e suficient sa atribui o probabilitate de 5% existentei lui Dumnezeu, pentru ca valoarea utilitatii asteptate sa se modifice.
In practica „nu stiu” devine fie „nu stiu, dar sunt sanse atat de mici incat nu merita luat in considerare” (ateism), fie „nu stiu, dar cred ca trebuie luat in calcul” (varianta teista). Nu prea vad calea de mijloc.
Ca un raspuns pentru intrebarea de inceput a lui lazypawn, atunci cand credintele coboara in comportament, locul agnosticilor nu mai e nicaieri...

22 de comentarii:

  1. Si eu cred ca Lex are dreptate 99%:) Ma gandesc insa la cei care:
    1. isi petrec viata intr-o manastire, in sihastrie: care e varianta ateista la comportamentul asta?
    2. Preotii: stau toata ziua in biserica si se roaga: care e varianta ateista?
    3. viitoarele mame, care refuza testele sa sange care depisteaza riscul unor maladii cromozomiale, spunand 'fie ce-o vrea domnul'. Cazul asta l-am vazut si la atei, asa ca nu e clar daca e vreo diferenta teisti/atei...
    4. cazul tarilor profund catolice: in Polonia avortul e interzis (in afara cazurilor de viol): lege care influenteaza viata teistilor/ateilor in acelasi fel. Dicteaza un comportament in functie de credinta.
    5. cazul fundamentalistilor musulmani: oare daca nu era credinta in nush ce virgine (sau stafide) ar mai fi asa de gata sa se omoare si sa omoare pe altii? Ar mai persista acest comportament daca nu era vorba de credinta? Daca da, care ar fi justificarea comportamentului in lipsa credintei?

    Poate or mai fi si altele, nu imi vin acum.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord ca sunt niste intrebari bune. Poate raspunde Lex :D
    Pentru 1, nu cred ca exista alternativa. Sam Harris spunea ca a stat (parca un an sau doi?) departe de lume, in meditatie...dar se pare ca s-a intors...:)

    Comportamentul preotilor reprezinta ceea ce considera ei ca este mai eficient pentru a rezolva problemele oamenilor (hehe, nu dati cu piatra- ma refer la cei care sunt sinceri, si sunt preoti sinceri) sau ceea ce considera ca e mai eficient pentru a castiga un ban cinstit si un pic de putere (cei care nu sunt sinceri). Varianta ateista, e orice activitate care urmareste scopuri similare. Daca ne referim la problemele omenirii, probabil ca ne pot veni in minte o gramada de activitati mult mai eficiente decat cele ale preotilor...

    RăspundețiȘtergere
  3. " Nu cred ca Lex are dreptate atunci cand adopta o pozitie nihilista sau un behaviorism fundamentalist.:) Dar cred ca are dreptate in legatura cu altceva: ceea ce conteaza pana la urma este comportamentul!."

    Defapt mi-ai dat dreptate, fiindcă tot ce contează este comportamentul.

    Maxima lui Peirce despre ce înseamnă un obiect

    "Consider what effects, which might conceivably have practical bearings, we conceive the object of our conception to have. Then, our conception of these effects is the whole of our conception of the object."

    Comportamentul obiectului este obiectul, în cazul ăsta omul. Skinner a zis cam acelaşi lucru defapt.

    A fi înseamnă a fi perceput, percepem comportament, nu entităţi mentaliste precum opinii, dorinţe, credinţe, voinţă, etc.

    Cum zicea şi Skinner, oamenii dependenţi de jocuri de noroc nu au nici o ură faţă de sine sau probleme cu mamele lor, ci doar răspund la condiţionare. La fel şi religioşii, ei sunt condiţionaţi, istoria lor acumulează condiţionarea şi produsul este ceea ce observăm la ei acum.

    A spune că islamiştii ucid în numele lui Dumnezeu nu este o explicaţie pentru comportamentu lor. Asta e doar abureală propagandistică, ceva ce un godless sau un TLP ţi-ar propune drept explicaţie. Dar explicaţie nu e, o credinţă sau părere nu explică nimic în comportament.


    Ioana,
    ce vrei să spui prin exemplele alea?

    RăspundețiȘtergere
  4. Zicea butterfly ca nu e diferenta intre felul in care se iau deciziile, ateist vs teist, si ca credinta nu influenteaza astfel de decizii. Si atunci mi-au venit in cap exemplele alea in care oamenii iau decizii in functie de credinta/set de reguli apartinand religiei respective.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ ioana & lex
    Nu am timp sa raspund pe larg acuma,ca pierd trenu, dar o sa scriu un alt articol plecand de la comentariile voastre...:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar nu vad de ce nu poti avea rationalitate umana si comportamentism? Nu e defapt conditionare operanta aici? si porumbelu are o utilitate asteptata cand apasa pe buton, e rational si e conditionat.

    Ioana,
    exemplele nu explica comportamentul, sunt doar legate de religie, asta e raspunsul meu.

    ceea ce crezi ca te motiveaza nu este sinonim cu ceea ce te motivează să faci ceva. exista multa deceptie in oameni.

    RăspundețiȘtergere
  7. "ceea ce crezi ca te motiveaza nu este sinonim cu ceea ce te motivează să faci ceva. exista multa deceptie in oameni"

    dada...ai foarte mare dreptate; deocamdata am vrut numai sa creionez niste idei si am lasat intrebarile alea deschise; promit o discutie serioasa pe tema asta...

    RăspundețiȘtergere
  8. Exemplele SUNT comportamente care la prima vedere sunt justificate de religie/credinta.

    Eu nu inteleg cum vine asta: "Dar explicaţie nu e, o credinţă sau părere nu explică nimic în comportament". Daca o persoana crede ca il multumeste pe zeul ei omorandu-i pe cei care nu cred in el, credinta ei nu explica comportamentul?

    Daca cineva considera comunistii ceva oribil, nu e explicatie pentru a-i elimina, chiar si fara dovezi? (vezi epoca McCarthy in State)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Flutur: Am uitat sa iti zic 'vacanta placuta' :) Vacanta placuta asadar :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Offf...stati, ca m-am zapacit ca eram grabita. (M-am grabit degeaba, ca s-a amanat din motivele subiective ale altora si plec numai maine) :D Am crezut ca Lex vorbeste tot cu mine, cand vorbea cu Ioana :))

    @Ioana
    Ioana, nu stiu daca ai citit schimbul de comentarii dintre mine si Lex de la primul articol legat de agnosticism pe care l-am scris. Lex adopta o pozitie care poarta numele de comportamentalism/behaviorism. Exista mai multe variante ale behaviorismului, dar in mare ideea este aceea ca singurul lucru care ne intereseaza este comportamentul si ca acesta nu este niciodata cauzat/explicat de fenomenele mentale, adica de credintele care se gasesc in mintea noastra. Credintele se pot asocia cu anumite comportamente, dar nu putem spune niciodata ca ele sunt CAUZA lor, sau ca le explica. Aici e pe scurt despre...

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Behaviorism

    Daca ei au dreptate, atunci ar trebui sa ne focalizam pe cu totul altceva decat sa ne tot gandim cum sa ne schimbam unii altora credintele. :)) Numai ca nu e chiar asa de simplu...De asta am promis o discutie serioasa..

    RăspundețiȘtergere
  11. Lex
    A spune că islamiştii ucid în numele lui Dumnezeu nu este o explicaţie pentru comportamentu lor.
    Evident ca nu este o explicatie pentru comportamentul lor fiule. Asta este comportamentul lor! Faptul ca ucid este comportamentul.

    Asta e doar abureală propagandistică, ceva ce un godless sau un TLP ţi-ar propune drept explicaţie.
    Mda, pai decat sa te inchini la godless sau la TLP, mai bine te inchini la dumnezeul Lex, fara sa te gandesti ca esti un detinator sau o detinatoare de creier si poti sa judeci si sa decizi care dintre ei e coerent si care se abereaza crunt.

    Dar explicaţie nu e, o credinţă sau părere nu explică nimic în comportament.
    Pai doar parerile si credintele sunt ceea ce determina comportamentele. Daca nu ma crezi du-te la doctor sa-ti faca lobotomie sau bea pana cazi in coma alcoolica si nu mai ai nici o credinta si nici o parere. Sa vedem daca o sa te mai comporti in vreun fel care nu este specific legumelor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Am citit schimbul de replici, si articolul din wikipedia, si mi-am mai si consultat notele de metodologie despre behaviorism :) Am inteles cum e cu interactiunea comportament (verbal inclusiv)-mediu (in metodologie era: stimulus-answer-reinforcement).

    Metodologia de felul asta nu se mai aplica de ceva timp in invatamant (nu vorbesc de romania).

    Inteleg cum vine treaba la catedra, dar nu pot sa extrapolez asa de usor, bare with me :)

    Nici nu stiu de unde sa incep: sa zicem ca nu exista credinte, doar comportamente, influentate de mediu: care ar fi solutia atunci pentru a schimba comportamentele extreme, daunatoare societatii? Daramarea lacaselor de cult?

    Nu inteleg prea clar nici cum mediul influenteaza comportamentul, adica stiu ca o face, dar nu pot sa vad mecanismul.

    Ma intereseaza aspectele astea, dar nu am avut prea mult timp sa citesc prea multe in domeniu, asa ca va multumesc anticipat pentru lamuriri si rabdare :)

    RăspundețiȘtergere
  13. E aberant, dragă godless, pentru că tu crezi în bunul simţ, ceea ce te face să crezi în psihologia mentalistă populară unde credinţa determina comportament.

    Condiţionarea operantă explică comportamentul fără să facă apel la "credinţă" sau "dorinţă".

    Ideea că islamistu ucide pentru că "crede că aşa vreau Dumnezeu" e o pseudoexplicaţie. E o propagandă bună dar nu e ştiinţă.

    În rest, e doar un apel la ridicol din partea ta.

    RăspundețiȘtergere
  14. interacţiunile sociale dintre oameni influenţează comportamentul, nu ficţiunea lor de turmă a credinţelor religioase. E o disctincţie.

    Dacă eşti condiţionat să te comporţi ca un psihopat atunci efectele sunt de aşteptat.

    Aşa se explică de ce mulţi oameni sunt docili dar au "credinţe" virulente. Nu sunt condiţionaţi în sensul violenţei.

    RăspundețiȘtergere
  15. E aberant, dragă godless, pentru că tu crezi în bunul simţ, ceea ce te face să crezi în psihologia mentalistă populară unde credinţa determina comportament.
    1. Eu nu cred in bunul simt.
    2. Chiar daca as crede, nu m-ar face sa cred suplimentar si in psihologia mentalista populara, deci fa ceva si scapa de nonsequitur si speculatii ilogice.
    3. Sa incercam cu ceva simplu. Daca ma ai in fata si crezi ca vreau sa-ti dau cu toporu in cap, ce faci, ma ignori?

    Condiţionarea operantă explică comportamentul fără să facă apel la "credinţă" sau "dorinţă".
    Da pentru ca inlocuieste acesti termeni cu alte explicatii si sintagme mai complexe (ADN+istorie) si mia face si alte completari. O parte din (ADN+istorie) sunt credintele si dorintele si asa sunt reprezentate in limbajul uzual. Tu chiar ai impresia ca o sa ma apuc sa scriu posturi pe care nu le intelege nimeni si care nu au legatura cu ceea ce ma streseaza pe mine la oameni?

    Ideea că islamistu ucide pentru că "crede că aşa vreau Dumnezeu" e o pseudoexplicaţie. E o propagandă bună dar nu e ştiinţă.

    Noi p'aici nu suntem oameni de stiinta. Ne permitem sa vorbim vulgar. Iar in limbajul uzual exact de aia ucide islamistul ca asa crede el ca vrea Allah.
    Uite, daca vrei tu sa explici stiintific de ce intra islamistu cu avionu in WTC, prezinta o lista exhaustiva cu toate comportamentele innascute in fostul prunc islamist, toti cromozomii lui si toata istoria conditionarilor de care a avut parte, si facem o plecaciune in fata ta.

    În rest, e doar un apel la ridicol din partea ta.
    Tocmai de aia n-ai de ce sa te superi, ca apelul la ridicol nu are vreun mare efect in realitatea fizica. Eu iti sugerez sa scrii de azi inainte numai pentru Skinner si Pinker, desi acestia, care erau mult mai culti decat tine au scris pentru publicul larg. Ca sa priceapa ceva.. Tehnica ta de-a-ti bate joc de cuvinte in toate halurile facandu-te ca nu stii ce inseamna este eminamente o tehnica de trolling. Troll away.

    RăspundețiȘtergere
  16. troll? altceva nu ai in arsenal ma baiete? cine dracu crezi ca te ia in serios daca ma acuzi de trolling? poate doar retardatii aia de pe forumul ateilor care nu au decat moloz in cap, in special adminul ala.

    nu ai spus nimic relevant deci nu am ce sa mai raspund, incerci doar sa ma riduculizezi.

    RăspundețiȘtergere
  17. incerci doar sa ma riduculizezi.

    Nepoate, nu incercam sa te riduculizez, orice ar insemna asta.

    Belief is the psychological state in which an individual holds a proposition or premise to be true.

    Daca x crede ca e adevarat ca i se indreapta un meteorit spre cap crezi ca va face altceva decat va face daca va crede ca e fals ca i se indreapta un meteorit spre cap?

    Eu ti-am zis mai sus ca faci eroare de cateogorie semantica atunci cand pui problema daca credintele explica sau nu comportamentele. Ca si cum ciorile ar putea explica merele. Eu ti-am spus ca credintele implica comportamentele. Credinta e o pozitie asumata. Sta in definitia ei. In rest ceea ce faci tu sunt doar tehnici teologico-lingvistice despre care as spune, daca ar fi vazute de mai mult de 10 indivizi obscuri de pe internet ca sunt menite a scapa pe oamenii care cred imbecilisme de la critica pe care ar putea sa si-o ia.

    P.S. Nu te mai enerva si nu mai dracui ca am auzit ca stresu' nu e bun. Daca mori ne-ar pare rau sa te pierdem. Mai bine mai bagi un joint.

    RăspundețiȘtergere
  18. @ioana- iti promit ca fac cat de curand un articol cat pot eu de lamuritor legat de paradigmele din psihologie; imi cer scuze pentru lipsa de promptitudine, e un pic cam alandala si timpul si mintea mea zilele astea si am nevoie de ceva vreme sa imi gasesc niste cuvinte cat mai inteligibile;raman datoare! deja am o lisa cu indatoriri cognitive ;)

    @godless & lex

    Niciodata disputa behaviorism- cognitivism nu a fost mai acerba! :)Cu bruma de minte cu care mai pot gandi acuma eu cred ca aveti amandoi dreptate.
    Pozitia lui lex este, intr-adevar una extrema (si nu o impartasesc) dar nu e prea diferita de cea a lui Watson care e un domn respectabil in cadrul psihologiei. Nu mi se pare prea cinstit sa fie acuzat de trolling.In plus, in orice discutie e bun si un avocat al diavolului. :)

    Pe de alta parte,pe fondul problemei ii dau dreptate lui godless. Nu stiu, lex, am impresia ca tu ai asa un fel de idealism epistemologic care...nu prea merge...(acuma o sa dai cu parul) Ai dreptate sa spui "credinta nu cauzeaza comportamentul", dar si godless are dreptate cand spune "credinta implica comportamentele". Pana la urma este vorba despre o unitate credinta- comportament, si este pragmatic sa te focalizezi asupra lor ca si unitate. De ce? pentru ca s-a constatat ca poti sa o schimbi pe una dintre ele actionand la nivelul celeilalte. Asa se intampla, de exemplu, in psihoterapia cognitiv comportamentala.

    Un alt aspect important din cele spuse de godless este ca trebuie sa folosim acel limbaj care ne ajuta sa comunicam cel mai bine. Si din punctul meu de vedere, termenul de "credinta" este unul util. Pe de alta parte, si Lex are dreptate ca unele actiuni pot fi explicate destul de simplu si folosind terminologia conditionarii operante (referindu-ne la intaririle sau pedepsele pe care le primeste un comportament). Alte actiuni, insa, nu pot fi explicate asa de usor...

    Dar va raman datoare la toti cu un articol sintetic despre asta. Daca mai aveti chef atunci, reluam discutia...

    RăspundețiȘtergere
  19. Lex are dreptate, pentru ca este budist!

    RăspundețiȘtergere
  20. @butterfly: merci fain :) nu tre' sa te deranjezi enorm pentru mine, sa scrii articolele despre care iti place sa discuti, o sa inteleg eu ce si cum :)
    Daca ai putea sa imi recomanzi ceva titluri, asa, ca pentru un incepator, ti-as fi recunoscatoare, despre subiectul asta pe care l-ati dezbatut de exemplu acum, cu credinte vs comportamente.

    @Lex si godless: mie mi se pare ca amandoi aveti cumva dreptate, si ma alatur la ce a zis butterfly inainte: sunteti amandoi destepti, stiti despre ce vorbiti, desi la prima vedere par lucruri complet diferite, poate sunt de fapt mult mai complementare decat se vede cu ochiul liber :) Nu strica sa citesti despre pareri diferite, si nu cred ca exista o singura varianta de "adevar" in domeniul asta. The more the merrier :) Si pentru insulte, daca erati elevii mei, va trageam semnificativ de urechi, pe bune, ce va apuca sa va "invectivati" asa?! :) Nu va adresati aceluiasi public, blogurile voastre nu au acelasi scop, e normal sa existe diferente intre voi, mai vede omu' din afara argumente diferite, nu cred ca exista o singura "cale", noa, whatever, sper ca nu v-am suparat tare, sa aveti o zi faina :)

    RăspundețiȘtergere
  21. "Eu ti-am zis mai sus ca faci eroare de cateogorie semantica atunci cand pui problema daca credintele explica sau nu comportamentele. Ca si cum ciorile ar putea explica merele. Eu ti-am spus ca credintele implica comportamentele. Credinta e o pozitie asumata. Sta in definitia ei"

    Dacă credinţa nu e altceva decât sinonim pentru comportament atunci e tautologie şi nu ai spus nimic defapt, nu ştiu ce dracu înseamnă "implică comportamentele". Poţi să "crezi" multe bazaconii şi să nu îţi alterezi comportamentul, ceea ce le face irelevante.

    Cum ajungi de la "implică comportamentele" la determină "comportamentele"? dacă vrei să spui că nu le determină ci doar e sinonim cu ele atunci e tautologie cum am mai spus.

    "Belief is the psychological state in which an individual holds a proposition or premise to be true."

    Ce căcăat e aia stare psihologică? Ori e un proces în organism ori nu e? Înţelesul este ceva extern, ca să poată exista comunicarea verbală, nu e în "mintea" aia fictivă.

    În rest tot mănânci căcat cu afirmaţia că fac trolling, strategie de retardat mintal donjoenist. Acuma vii să te dai pe relxatu.

    tu eşti propagandistu teologic nu eu, cine pula mea promovează noua religie umanistă şi abuzează de Nietzsche fără să îi înţeleagă mesaju?

    RăspundețiȘtergere
  22. Eu nu zic să renunţăm la a vorbi în termeni de psihlogie populară în viaţa de zi cu zi, dar eu credeam că nu discutăm aici despre ce e practic în viaţa de zi cu zi.

    Discursul în fucţie de termeni mentalişti este foarte util, nu am negat asta niciodată. Dar asta nu înseamnă că explică comportamentul, ci doar simplifică fenomenul ca să-l putem transmite altora informaţii despre comportament.

    RăspundețiȘtergere