miercuri, 14 iulie 2010

Problema Raului, pur si simplu problema Raului...

Doar un comentariu scurt si emotional. Legat mult mai mult de simtire decat de ratiune, o recunosc de la inceput...

Unele lucruri fac parte, pur si simplu, din Rau. Cum ar fi tragedia celor patru copilasi de la Gemenea, de exemplu. Simt rareori furia aceea neputincioasa, de obicei emotiile mele critice se manifesta muuuult mai bland. Dar situatia asta mi s-a parut iesita din comun....

In plus, ma revolta mai multe lucruri:

1. Comentariile crestinilor. "Dumnezeu i-a luat la el" (de ce?? de ce ASA??). Dar nu asupra lor vreau sa insist...

2. Comentariile ateilor. "De ce i-au facut?", "De ce nu i-au avortat?" , "E vina preotilor care se opun contraceptionalelor".

Nu pot accepta o judecata atat de simplista. Nu pot accepta ca eugenia e singura solutie. Nu pot accepta ca astfel de familii nu pot fi sprijinite in vreun fel. Ca unii pur si simplu nu au nicio sansa. Sau ca mai bine sa nu ne mai nastem...

Sa privim spre stapana noastra, realitatea empirica. Da, familia era in atentia protectiei copilului si trebuia supravegheata. Nu stim daca fapta pentru care a fost acuzat tatal e reala. Poate fi reala. Dar familia a fost supravegheata si nu s-au gasit nici un fel de dovezi de abuz si neglijenta. Copiii erau ingrijiti, educati...Mama, care lucrase cu ziua si facuse rost de bani, era in sat sa cumpere mancare, tatal le fierbea copiilor cartofi. Copiii se jucau toti patru impreuna...Sigur ca a fost un act de neglijenta! Din partea multora. Dar, ca si copil care a crescut la tara, pot spune ca nu a fost deloc o situatie..."iesita din comun". Nu a fost ceva care sa se poata intampla doar unei mame oligofrene sau unui tata surdomut. I se putea intampla si bunicii mele si altor zeci de bunici de la mine din sat...Si se putea intampla chiar daca ii avorta pe ultimii doi!

Da! Daca se gandea cineva sa ia incuietoarea de la nenorocita aceea de lada...Dar ma indoiesc ca era singura lada din sat cu incuietoare; si se pare ca nu era singura in care se ascundeau copiii...


3. Nu stiu in concret cum ne putem asigura ca nu se mai intampla astfel de tragedii.

Ce se poate invata de aici? Ca aceste familii, "cu probleme" trebuie supravegheate mult mai deaproape, ca trebuie sa ai niste date despre obiceiurile joaca ale copiilor, despre situatiile in care pot fi in pericol, ca trebuie eliminate obiectele de mobilier in care pot ramane blocati, ca trebuie sa ii instruiesti pe parinti in legatura cu toate tipurile de accidente posibile ale copiilor, cu zonele din gospodarie care sunt "de evitat", etc...Da, cred ca sunt sanse ca parinti la fel ca si acestia sa inteleaga si sa poata invata astfel de lucruri!

Nu dati cu piatra! Sunt pentru educatie sexuala, pentru anticonceptionale si pentru dreptul la avort. Cred ca familia respectiva ar fi trebuit sa primeasca si consiliere in privinta planificarii familiale. Poate, daca ar fi fost mai informati, ar fi ales sa aiba mai putini copii.

Dar refuz ca prima alternativa pentru tragedie... nenasterea.

7 comentarii:

  1. Da capu' meu...chestii din astea te lasa un pic fara replica/sfaturi/comentarii.

    Dar fiindca am si eu un pitic acasa si ma simt direct vizata, m-am gandit sa zic si eu ce imi trece prin cap despre subiect.

    De fapt nu multe, ci cam o singura idee: precautie. Si daca o persoana nu poate sa se organizeze singura din diverse motive, sa fie alte persoane instruite in domeniu care sa le acompanieze/ajute.

    Eu as face o "check list" la iesirea din maternitate, cu toate aspectele importante legate de securitatea bibilului, si le-as parcurge cu parintii. Am gasit si un site care mi se pare OK: http://www.lumeapiticilor.ro/?aid=528&caption=Accidentele_domestice:_masurile_potrivite. Cum toata lumea nu are acces la internet, sa le puna la dispozitie pe hartie, sau sub forma de carnetel, sau orice.

    Sa mai faca si emisiuni la TV despre copii, dar si cu teme practice (alimentatie, accidente domestice, despre adoptie etc) nu numai cantece si poezii.

    De fapt, precautie si informare trebuia sa zic. In rest, tristete maaaaare...:(((

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil ca milioane de oameni mor zilnic din motive variate. E normal dpdv psihologic sa te consumi pentru 4 despre care ai aflat ca au decedat intr-un mod stupid, dar tot selectie observationala se cheama. Gandeste-te la toti care crapa si o sa-ti mai treaca.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate, sigur, dar cand aud de bibili din astia care mor din cauze pe care le-ai putea prevedea si care nu ar fi trebuit sa fie, cu o tzar de grija, ii de sute de ori mai rau...nici zecile de mii care mor prin Africa nu ma lasa indiferenta, da' sa nu te asiguri ca lada de faina e incuiata, na, nu stiu, e diferit un pic. Cum naiba te intrei unde sunt dupa 4 ore?! Deja daca nu ii vezi 10 minute incepi sa fugi dupa ei, parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai dreptate, Ioana, in ceea ce priveste importanta masurilor de precautie. Astfel de cazuri ar trebui sa fie un punct de plecare pentru a lua niste masuri...exista familii din astea sarmane, cu anumite probleme, care ar avea, intradevar, nevoie de niste indrumari; macar pentru familiile astea care sunt in vizorul protectiei copilului si care traiesc in astfel de medii, cu tot felul de "capcane", se pot face niste verificari si li se pot prelucra materiale de genul celora la care ai facut trimitere.

    Asa e, godless, nu ne putem consuma pentru tot raul lumii, ca crapam noi. Da, e selectie observationala, sunt atatea tragedii...Dar, totusi, unele lucruri parca iti starnesc un sentiment mai rascolitor al Raului decat altele...

    Ce a contribuit in plus la reactia mea un pic irationala este si compasiunea fata de parinti. Asta fara sa ii disculp de greseli. Mi se pare nedrept, insa, sa spui ca "aaaa.., uite un surdomut si o oligofrena, au facut copii, nu trebuiau sa faca". Da, faptul ca barbatul e surdomut l-a facut sa nu ii auda; asta face totul si mai trist...Eu cred ca au avut atata grija cata au crezut ca trebuie sa aiba. Si ca ar fi avut mai multa grija daca ar fi stiut un pic mai multe.Nu i-au cautat dupa 4 ore, i-a cautat imediat, dar nu i-a gasit timp de 4 ore, ca nu s-au gandit ca sunt acolo... Iar copii au murit intre 10 si 30 de minute de cand s-au incuiat in lada..."Când a văzut că nu vin la masă, a acoperit farfuriile cu ştergare, ca să nu se răcească, şi a plecat să-i caute prin vecini..."

    Nu stiu cum sa zic sa nu para ca as considera normale...niste lucruri care nu sunt chiar asa. La tara e si un anumit fel de "neglijenta"...Mi-aduc aminte cum colindam pe coclauri cu surorile mele si cu altii copii din sat, cum ne inchideam in bufeturi(!), cum mergeam la iaz... Iar bunicii nostri erau printre cei grijulii! Spunea pe undeva, printr-un articol o vecina, ca in astfel de lazi de malai obisnuiau si parintii lor sa se joace...ii cred...

    Oricum, nu am vrut sa intristez sau sa ingrijorez o mamica...:(

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiu ce zici de vara la tara, eu urcam in podul cu fan, culegeam ciuperci (fara sa stiu care is bune sau nu), consortul imi povestea de pe cand era la scout, cum ii trimiteau singuri pe coclauri zile intregi, sa se descurce cum pot (asta in Franta, acu 10-15 ani).

    Nu vreau sa invinuiesc pe nimeni in mod special, ca o tempora, o mores, si nici nu pot sa imi imaginez prin ce trec parintii. Situatia lor e cu adevarat speciala si ar fi avut nevoie de mai mult ajutor: cineva care sa le inspecteze casa, cu care sa se consulte in caz de nevoie, sa fie 'pris en charge' cum zic astia prin Franta. Puericultorii parca fac asta, nush daca exista meseria asta la noi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Fluturas... nu mai ai aripioare!!

    RăspundețiȘtergere