miercuri, 30 iunie 2010

Despre o dilema psihiatrica...

M-a impresionat puternic tragedia de la Medias.

Lasand la o parte asteptarile sau neasteptarile referitoare la diferite categorii profesionale, sau acordurile si dezacodurile doctrinare, prabusirea psihica a unui om nu poate fi decat dramatica si nu poate inspira decat compasiune. Termeni precum acela “cruzime fara margini” mi se par total indecenti si deplasati in contextul de fata. Din spusele cunoscutilor, se pare ca omul nu avea o personalitate dezechilibrata, era un membru de incredere al comunitatii, atasat de familie si fara antecedente de violenta (da, de acord, “din spusele cunoscutilor”…)

Dar de ce fac oamenii buni lucruri (foarte) rele?

“Problemele psihologice” despre care vorbesc jurnalistii par sa se refere la o depresie legata de boala si decesul iminent al sotiei. Barbatul a fost internat pentru o perioada scurta de timp la psihiatrie, iar apoi a fost trimis acasa cu recomandarile terapeutice de rigoare. Din spusele managerului spitalului, pe baza diagnosticului (la care se refera ca si la o “problema afectiva”) nu s-a putut prevedea o astfel de intorsatura a evenimentelor- “nu se putea prevedea o schimbare a atitudinii fata de viata”. E foarte posibil ca diagnosticul sa fi fost acela de depresie reactiva fara elemente psihotice, cu nivel redus (spre zero) al ideatiei suicidare. Il cred din tot sufletul pe medic! Pe baza unui astfel de diagnostic nu se poate prevedea un comportament violent cu asemenea implicatii! Mi-a atras atentia, insa, amanuntul ca barbatul a luat “mai multe pastile” inainte de a pleca de acasa. Iar sotia spune ca erau medicamente “puternice” (!) si ca se temea sa nu i se fi facut cumva rau din cauza lor…
…Acum, despre relatia dintre unele medicamente antidepresive si comportamentul violent (inclusive cel suicidar) s-a vorbit enorm si se va mai vorbi o vreme, pana cand vom ajunge la o concluzie clara. Interesul fata de problema mi-a fost starnit in urma cu cateva luni de un articol citit pe blogul colegului saccsiv (tema e importanta si consider merituoasa aducerea ei in discutie, dar, desigur mixarea ei cu panica anti-ordine mondiala nu ne va ajuta niciodata sa ne apropiem de lumina!).
Eu personal, din ceea ce am citit…nu mi-am format inca o opinie ferma si definitiva. Antidepresivele salveaza de cele mai multe ori/foarte multe vieti . Statistic vorbind, nu se asociaza cu o crestere a comportamentului violent sau suicidar, dimpotriva! E foarte departe de mine intentia de a promova panica anti-antidepresive. Cand o sa cad in butoiul cu melancolie o sa apelez la ele, si l-as sfatui pe oricare dintre membrii familiei mele sa faca la fel! Exista studii care arata ca antidepresivele reduc riscul de suicid:

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17606656
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16712945
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15554756
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17592916

S-ar putea totusi ca uneori, in cazuri foarte rare, sa apara efecte adverse care sa duca la rezultate complet opuse? Desi opiniile specialistilor sunt impartite, au existat situatii in care instantele de judecata au achitat inculpati care au comis infractiuni sub efectul unor astfel de medicamente:

http://www.ahrp.org/infomail/04/05/26.php
http://www.baumhedlundlaw.com/media/ssri/Paxil_murder.htm

…precum si situatii in care astfel de argumente nu au fost acceptate in favoarea apararii:

http://www.legalzoom.com/crime-criminals/murder/zoloft-defense-could-anti-depressants

Nu stiu cum stau lucrurile si ma tem ca nici macar daca as fi expert in psihiatrie sau farmacologie nu as sti foarte bine! Psihoza antiantidepresive imi provoaca o oarecare iritare, la fel ca si orice alta forma de psihoza anti-tehnologie si pentru viata exclusiv “naturala”. Pe de alta parte, adevarul trebuie cautat eliberandu-ne de ORICE FEL de prejudecati…Cand te gandesti cat de chinuitoare este intrebarea “de ce?!” pentru toti cei care au ramas in urma!…

M-as bucura daca cei din Colegiul Medicilor s-ar gandi sa faca o ancheta in acest caz. Nu pentru a gasi “vinovati”, chiar nu stiu daca e cazul…(Unii i-au criticat pe medici pentru ca i-au “dat drumul”. Oho! Daca am sta dupa gratii de fiecare data cand indeplinim criteriile de diagnostic pentru depresie…Poate ca ne-am sinucide mai rar, dar am trai mai putin …). Posibilitatea unei greseli din partea medicilor nu poate fi exclusa, dar impresia mea este ca nu putea fi prevazuta o asemena reactie pe baza diagnosticului si a datelor statistice referitoare la efectele medicamentelor. Ar fi important, totusi sa stim ce s-a intamplat. Despre ce fel de antidepresive e vorba? A luat mai multe decat avea prescrise? (sotia spune ca a luat “pastile”- la plural). A mai luat si alte medicamente? Ce inseamna ca medicamentele erau “puternice”? De ce se temea sotia ca I s-ar putea “face rau” din cauza medicamentelor? – adica, Ce fel de reactii adeverse au aparut? A devenit mai iritabil, mai impulsiv? Au aparut efecte secundare atipice pentru acest fel de medicatie? Comparatia cu alte cazuri asemanatoare ar fi mai mult decat utila. S-ar putea sa existe, totusi, printre efectele secundare imediate, predictori ai unor reactii adverse grave de mai tarziu…Sau, s-ar putea sa nu existe …

…cat de complicat e totul atunci cand vine vorba de a judeca un om si faptele lui!

11 comentarii:

  1. Dar de ce fac oamenii buni lucruri (foarte) rele?

    Nu exista lucruri rele, doar gandirea te face sa crezi ca exista bine si rau.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hello! Te salut si iti multumesc de vizita!
    Imi asum gandirea! Sigur ca judecatile de valoare sunt intotdeauna subiective. Dar daca vrem sa supravietuim si sa ne dezvoltam ca specie nu le putem evita (bineinteles, numai daca vrem, nu scrie niciunde ca TREBUIE sa vrem)...:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Deplorabilă căutarea de senzațional a mediei și relatarea neobiectivă a faptelor...

    RăspundețiȘtergere
  4. Stii ce-mi 'place' mie la tine... @butterfly?
    (Poate ca folosirea unui nume cit de cit romanesc, chiar si fictiv, ar face apelarea mai usoara)
    Ca tot timpul afirmi ca: 'se poate sa gresesc', 'intotdeauna poate fi alta explicatie', 'parerea specialistilor e impartita', 'nu se poate prevedea', 'recunosc ca s-ar putea sa nu am dreptate', etc, etc.
    Nu inteleg cum se poate numi psihologia o stiinta, de bine ce absolut NIMIC nu este exact!
    Nu exista teoreme, experiente care sa aiba acelasi rezultat, nu exista... nimic! E mai mult o filozofie a unor ametiti, daca e sa ma intrebi pe mine. Si cica voi veti modela lumea de miine (cu mici erori, nu? Si nu sinteti siguri de rezultat...) Uf, ma iau cu miinile de cap! Pai daca dovedesti aceeasi nesiguranta in fata unui pacient, nu te vad bine :D

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) Bune observatii! Da' nu ziceati voi, astia, rationalistii, ca a spune "nu stiu" e o virtute?
    La fel ca orice alta stiinta si psihologia a progresat cu ajutorul indoielii de sine sistematice, pusa mereu la indoiala...
    Oricum, subiectu merita un post mai amplu...

    Aaaa...sa nu uit, oricum...in postul meu era vorba de efectele unor medicamente, despre care NU STIU :D

    Interactiunea cu "pacientul" e altceva...Eu nu ii tratez pe cititorii comentariilor mele ca si pe niste pacienti...:) Dar si acolo, la fel ca si in cazul oricarei interventii, de altfel, poti fi cinstit pana la urma si sa spui "Uite, exista argumente serioase pentru a spune ca metoda x functioneaza.Iata studiile, iata cazurile in care a functionat. Incercam si vedem ce se intampla".
    Pai ce daca incercam sa modelam lumea fara sa fim siguri de rezultat? Asta nu inseamna altceva decat o permanenta atentie la realitate! Incerci acel lucru despre care ai argumente ca functioneaza (pe baza unor studii anterioare) si esti atent daca realmente functioneaza- adica, orice interventie e o cercetare, asta e spilu. Ce preferi? Sa facem o religie si sa devenim "siguri"? :D

    Oricum, nu lua discursul meu ca fiind tipic pentru un psiholog, imi place uneori sa problematizez de dragul de a problematiza (sunt sigura ca alti psihologi au alt discurs :))...

    Ma cheama Ioana...

    RăspundețiȘtergere
  6. Fain ca ti-ai facut blog, am vazut comentariile tale la lazypawn si mi-au placut.

    Numa' o parere despre antidepresivele astea de p-aci de pe malurile Senei: pe francezi i-a apucat teroarea de ele. Ca e foarte greu sa le lasi o data ce ai inceput, ca sunt adictive, ca exista riscul de suicid ca efect secundar plus altele destul de violente fizic (mi se pare ca e chiar scris pe posologie - scuze daca nu asa se zice in romana, mi-i lene sa caut pe net:)

    Cred ca asta vine contra curentului "vai, sunt trist, sa iau ceva pastile", ca francezii sunt destul de mari consumatori de antidepresive si de luat concedii de boala pe motiv de depresie...

    De cand cu anchetele astea sociale, eu una am devenit mai neincrezatoare in pastilele astea, si daca vreodata ar trebui sa recurg la asa ceva, m-as gandi de 10 ori inainte de-a o face.

    Plus teoria conspiratiei laboratoarelor farmaceutice care fac orice sa is vanda "marfa", practic colocviile medicilor se transforma de multe ori in campanii publicitare pentru un anumit medicament, plus functiile multiple ale anumitor persoane (in cadrul laboratoarelor + in spitale unde se fac studiile clinice).

    In concluzie, parerea mea e ca pe aici prea repede/usor se dau antidepresive, si rezulta cateodata un comportament bizar: m-au diagnosticat, deci trebuie sa ma manifest ca un depresiv...(stiu eu pe cineva asa :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Ioana
    Multumsc pentru aprecieri si pentru vizita. :)
    Asa cum bine ma critica Bogdan, nu prea stiu ce sa zic...E posibil sa se exagereze uneori; nu ajuta pe nimeni daca tratezi orice stare de tristete, mai mult sau mai putin trecatoare ca si pe o depresie; iti poti inhiba mecanismele naturale de adaptare si, in plus, poti risca sa construiesti niste asteptari nerealiste referitoare la viata emotionala (de exemplu,credinta ca numai fericirea si bucuria sunt "normale", daca esti trist sau bosumflat,atunci e ceva "in neregula" cu tine- despre asta ar trebui sa vorbesc intr-un post viitor). Realitatea este ca emotiile negative fac parte din viata si aici e nevoie de un terapeut cu mare arta ca sa stie sa te ajute sa faci diferenta dintre durerea disfunctionala (depresia) si durerea "normala", inevitabila naturii tale de fiinta constienta si sensibila. In acest sens pot avea efecte negative si unele medicamente si unele forme de psihoterapie...

    Pe de alta parte, cred ca in Romania, cel putin, depresia este subdiagnosticata, si ca exista foarte multe persoane care nu primesc tratamentul adecvat. Mie mi se pare un lucru bun faptul ca oamenii au curajul sa scrie pe biletul de concediu medical "depresie". Da, e o tulburare care afecteaza capacitatea de munca si mi se pare normal sa fie tratata ca atare. Cum sa fie tratata? Cu ce? Depinde de la caz la caz...:).

    Eu nu sunt antiantidepresive. :)Nu imi pot baza viata pe teoriile conspiratiei (cel putin nu pe cele duse la extrem), nu pentru ca as avea o caruta de argumente rationale impotriva lor, ci pentru ca imi dau seama ca nu as putea trai bazandu-ma pe ele...pragmatic, refuz sa ma bazez pe ele. In acelasi timp, cred ca avem niste informatii lipsa in ceea ce priveste efectele antidepresivelor si trebuie sa le acoperim cumva, inclusiv investigand atent asfel de cazuri, cum a fost cel de la Medias!

    Eu as lua antidepresive! Daar...as fi foarte atenta la toate efectele secundare care apar, si mai ales la orice schimbare a starii mentale: iritabilitate, furie,imagerie mentala violenta, etc...:)In astfel de situatii as vorbi imediat cu medicul... Nu stiu, poate am prea mare incredere in capacitatea mea de automonitorizare si autocontrol...sper sa nu fie PREA MARE totusi :D

    In ceea ce priveste cazul despre care ai amintit tu...se intampla! E o reactie normala sa te comporti asa cum esti etichetat...De asta poate ca e bun si un psiholog, pe langa psihiatrul care prescrie medicamentele, macar pentru ca sa iti puna diagnosticul de "depresiv in recuperare" :) (adica sa te ajute sa vezi schimbarile...)

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu mai despicati firul in patru cand nu e cazul. Un scelerat, spalat pe creier de religie si iata rezultatul. Si ce sa mai adaug? Ca toti dementii fac copii? Ok, fie si asta. Case closed.

    RăspundețiȘtergere
  9. @anonim
    :)Cred ca ai inteles ca nu sunt de acord cu tine...

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  11. Sunteti cei mai idioti!
    Ar trebui toti ateistii sa luati toti antidepresive si sa va sinucideti... ar fi lumea mult mai fericita fara voi!
    Nu exista absolut nicio maladie care sa se repare cu medicamente! Este doar o iluzie... trece durerea de cap, dar a doua zi revine, daca nu cunosti sa ii combati cauza.
    E mult mai simplu... si mai stiintific sa mananci corespunzator si sa ai o activitate echilibrata decat sa faci tratamente...
    Numai prostii au depresii.
    Pentru ateisti, cea mai buna solutie de iesire din depresie este sinuciderea!
    Daca esti idiot si te atasezi de alte persoane, de televiziune, sex protejat, consum de coca-cola si medicatie antidepresiva, atunci cu siguranta ca nici pt tine nu ar fi mare pierdere sa te sinucizi!
    Singura solutie durabila si universala a tuturor problemelor oamenilor este asceza si meditatia!

    RăspundețiȘtergere