Despre o dilema psihiatrica...

M-a impresionat puternic tragedia de la Medias.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Copiii_unui_preot_au_platit_cu_viata_pentru_boala_mamei_0_287971547.html

Lasand la o parte asteptarile sau neasteptarile referitoare la diferite categorii profesionale, sau acordurile si dezacodurile doctrinare, prabusirea psihica a unui om nu poate fi decat dramatica si nu poate inspira decat compasiune. Termeni precum acela “cruzime fara margini” mi se par total indecenti si deplasati in contextul de fata. Din spusele cunoscutilor, se pare ca omul nu avea o personalitate dezechilibrata, era un membru de incredere al comunitatii, atasat de familie si fara antecedente de violenta (da, de acord, “din spusele cunoscutilor”…)

Dar de ce fac oamenii buni lucruri (foarte) rele?

“Problemele psihologice” despre care vorbesc jurnalistii par sa se refere la o depresie legata de boala si decesul iminent al sotiei. Barbatul a fost internat pentru o perioada scurta de timp la psihiatrie, iar apoi a fost trimis acasa cu recomandarile terapeutice de rigoare. Din spusele managerului spitalului, pe baza diagnosticului (la care se refera ca si la o “problema afectiva”) nu s-a putut prevedea o astfel de intorsatura a evenimentelor- “nu se putea prevedea o schimbare a atitudinii fata de viata”. E foarte posibil ca diagnosticul sa fi fost acela de depresie reactiva fara elemente psihotice, cu nivel redus (spre zero) al ideatiei suicidare. Il cred din tot sufletul pe medic! Pe baza unui astfel de diagnostic nu se poate prevedea un comportament violent cu asemenea implicatii! Mi-a atras atentia, insa, amanuntul ca barbatul a luat “mai multe pastile” inainte de a pleca de acasa. Iar sotia spune ca erau medicamente “puternice” (!) si ca se temea sa nu i se fi facut cumva rau din cauza lor…

…Acum, despre relatia dintre unele medicamente antidepresive si comportamentul violent (inclusive cel suicidar) s-a vorbit enorm si se va mai vorbi o vreme, pana cand vom ajunge la o concluzie clara. Interesul fata de problema mi-a fost starnit in urma cu cateva luni de un articol citit pe blogul colegului saccsiv (tema e importanta si consider merituoasa aducerea ei in discutie, dar, desigur mixarea ei cu panica anti-ordine mondiala nu ne va ajuta niciodata sa ne apropiem de lumina!).

Eu personal, din ceea ce am citit…nu mi-am format inca o opinie ferma si definitiva. Antidepresivele salveaza de cele mai multe ori/foarte multe vieti . Statistic vorbind, nu se asociaza cu o crestere a comportamentului violent sau suicidar, dimpotriva! E foarte departe de mine intentia de a promova panica anti-antidepresive. Cand o sa cad in butoiul cu melancolie o sa apelez la ele, si l-as sfatui pe oricare dintre membrii familiei mele sa faca la fel! Exista studii care arata ca antidepresivele reduc riscul de suicid:

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17606656
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16712945
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15554756
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17592916

S-ar putea totusi ca uneori, in cazuri foarte rare, sa apara efecte adverse care sa duca la rezultate complet opuse? Desi opiniile specialistilor sunt impartite, au existat situatii in care instantele de judecata au achitat inculpati care au comis infractiuni sub efectul unor astfel de medicamente:

http://www.ahrp.org/infomail/04/05/26.php
http://www.baumhedlundlaw.com/media/ssri/Paxil_murder.htm

…precum si situatii in care astfel de argumente nu au fost acceptate in favoarea apararii:

http://www.legalzoom.com/crime-criminals/murder/zoloft-defense-could-anti-depressants

Nu stiu cum stau lucrurile si ma tem ca nici macar daca as fi expert in psihiatrie sau farmacologie nu as sti foarte bine! Psihoza antiantidepresive imi provoaca o oarecare iritare, la fel ca si orice alta forma de psihoza anti-tehnologie si pentru viata exclusiv “naturala”. Pe de alta parte, adevarul trebuie cautat eliberandu-ne de ORICE FEL de prejudecati…Cand te gandesti cat de chinuitoare este intrebarea “de ce?!” pentru toti cei care au ramas in urma!…

M-as bucura daca cei din Colegiul Medicilor s-ar gandi sa faca o ancheta in acest caz. Nu pentru a gasi “vinovati”, chiar nu stiu daca e cazul…(Unii i-au criticat pe medici pentru ca i-au “dat drumul”. Oho! Daca am sta dupa gratii de fiecare data cand indeplinim criteriile de diagnostic pentru depresie…Poate ca ne-am sinucide mai rar, dar am trai mai putin …). Posibilitatea unei greseli din partea medicilor nu poate fi exclusa, dar impresia mea este ca nu putea fi prevazuta o asemena reactie pe baza diagnosticului si a datelor statistice referitoare la efectele medicamentelor. Ar fi important, totusi sa stim ce s-a intamplat. Despre ce fel de antidepresive e vorba? A luat mai multe decat avea prescrise? (sotia spune ca a luat “pastile”- la plural). A mai luat si alte medicamente? Ce inseamna ca medicamentele erau “puternice”? De ce se temea sotia ca I s-ar putea “face rau” din cauza medicamentelor? – adica, Ce fel de reactii adeverse au aparut? A devenit mai iritabil, mai impulsiv? Au aparut efecte secundare atipice pentru acest fel de medicatie? Comparatia cu alte cazuri asemanatoare ar fi mai mult decat utila. S-ar putea sa existe, totusi, printre efectele secundare imediate, predictori ai unor reactii adverse grave de mai tarziu…Sau, s-ar putea sa nu existe …

…cat de complicat e totul atunci cand vine vorba de a judeca un om si faptele lui!