Spre un test de (a)teism- (a)gnosticism...

 Iată, așadar, contribuţia promisă lui Victor la optimizarea testului de credinţe religioase. Sau poate doar contribuiţia la o mai profundă tulburare a apelor…

 Pentru început, trebuie să recunosc că eu mă regăsesc destul de bine în rezultatul testului, lucru care mă face să îi dau destul de mult credit- se pare că spune “ceva”! Pe de altă parte, mă tem că nu spune despre noi  exact ceea ce îşi propune, aşadar am câteva sugestii. Poate clarificăm împreună unele ambiguităţi şi să reuşim să construim un test cât mai “ştiinţific”.:)

   Referitor la axa teism-ateism:

 În primul rând, cred că cele mai multe dintre întrebări sunt foarte potrivite și ajută la o poziționare destul de corectă pe axă.

 Pe de altă parte, mi-aș dori și eu să se facă distincţia între deism şi teism; pentru că deja unele dintre întrebări se referă la deism, iar altele la teism, cred că pot fi reformulați sau eventual generați încă 1-2 itemi pentru fiecare, astfel încât cele două dimensiuni să fie analizate separat.

În același timp, unele întrebări nu cred că se leagă de această axă, de exemplu:

-“credinţa este necesară pentru înţelegerea realităţii”- o asociez mai mult cu axa (a)gnosticismului, pentru că se referă la validitatea unei anumite abordări pentru înţelegerea lumii;

-“se poate dovedi logic că universul este guvernat de o conştiinţă sau o persoană”- ar fi o întrebare cheie pentru Gnosticism;

- “trebuie să fii recunoscător…” – asta mi-a scăzut şi mie mult scorul, cam greu sa nu fiu recunoscătoare J

 Per ansamblu, însă, imaginea conturată se apropie de realitate.

 Axa gnosticism-agnosticism mi se pare puțin mai problematica…

 În primul rând, dacă definim agnosticismul ca pe o dimensiune separată, nu mi se pare în regulă să folosim răspunsurile de la întrebările de pe prima axă. Dacă pentru a fi gnostic cântăreşte foarte mult să fii în primul rând un om care crede puternic un anumit lucru, nu prea mai este nevoie de o reprezentare bidimensională, este suficient să te plasezi la extrema unui continuum…

 Eu nu prea împărtăşesc, de fapt, perspectiva asupra relaţiei ateism- agnosticism de la care s-a plecat şi care, întradevăr, este congruentă cu folosirea aceloraşi întrebări pentru ambele axe. Aşa cum arătam mai demult, văd în primul rând diferenţa dintre cele două dimensiuni ca pe diferenţă între credinţe de ordinul 1 şi metacredinţe şi cred că ar trebui abordate numai prin întrebări separate.

În al doilea rând, dacă identificăm mai multe dimensiuni ale (a)gnosticismului, ar trebui să ne fie clară diferenţa dintre ele şi ar mai trebui să analizăm să vedem cum corelează, pentru a decide dacă putem face un scor compozit din ele, sau nu. Întrebările testului se referă la:

-încrederea în propria credinţă 

-credinţa că propria credinţă ar trebui împărtăşită de alţii

-disponibilitatea de te expune la convingeri opuse, etc.

Rămâne deschisă întrebarea dacă toate acestea sunt dimensiuni valide ale “(a)gnosticismului” sau reflectă alte tipuri de metacredinţe şi atitudini referitoare la credinţele religioase, care se pot asocia sau nu cu (a)gnosticismul.

Oricum, dacă plecăm de la ideea că (a)gnosticismul se leagă în primul rând de credinţele referitoare la posibilitatea de a stabili valoarea de adevăr a unor propoziţii despre Divinitate, atunci, cele mai multe dintre întrebări ar trebui să se refere la acest aspect, nu la aspecte colaterale.

Să dau un singur exemplu, pentru a ilustra necesitatea unei mai bune clarificări conceptuale: dacă o persoană este agnostică convinsă- aşadar crede că nu există nicio metodă validă prin care să se poată stabili valoarea de adevăr a propoziţiei “Dumnezeu există”, nu avem niciun motiv să credem că persoana respectivă ar fi mai dispusă să ia în considerare că şi-ar putea schimba poziţia. Dimpotrivă, un agnostic fundamentalist, ar putea fi cea mai rigidă persoană din lume, pentru că ea, prin natura ei, nu crede în “argumente”, nici dintr-o tabără, nici din cealaltă. De asemenea, este greu de spus cine preferă mai mult asocierea cu persoane de aceeaşi credinţă: un gnostic care crede într-o metodă validă pentru a cunoaşte dacă există sau nu Dumnezeu (dar nu ştie sigur dacă metoda respectivă, ii fundamentează propriile credinţe J)) sau un agnostic care îşi  pune oricum vată în urechi la argumentele tuturor?

Ca să nu mă lungesc, deocamdată cred că e mai bine ca întrebările referitoare la dimensiunea gnosticism-agnosticism să vizeze numai două dimensiuni:

-                 Credinţa că există o metodă validă pentru a răspunde la diferite întrebări legate de existenţa Divinităţii şi a acţiunii ei în Univers – ştiinţa sau revelaţia Divină; (şi aici, din nou, la modul ideal s-ar face  distincţia între (a)gnosticismul faţă de deism şi (a)gnosticismul faţă de teism) -2-3 întrebări;

-            Credinţa că propriile credinţe referitoare la Divinitate sunt fundamentate pe o metodă validă de cunoaştere- ştiinţa sau revelaţie Divină; 2-3 întrebări.

Ar rămâne de verificat ulterior, dacă celelalte aspecte- de exemplu,  disponibilitatea de a-ţi schimba punctul de vedere sau de modul  în care îți prezinţi credinţa în faţa celorlalţi se asociază sau nu cu (a)agnosticismul.

În concluzie, îi multumesc lui Victor că mi-a redeşteptat interesul pentru construirea unei scale de ateism-agnosticism. Chiar aş vrea să încep lectura “serioasă” a materialelor pe această temă şi m-aş bucura de companie.:) Deocamdată, recomand testul în varianta lui actuală- cred că reflectă destul de bine locul în care te plasezi pe axa teism-ateism şi vigoarea investită în poziţia pe care o ai!