luni, 10 martie 2014

Intuițiile morale și diferențele dintre conservatori și liberali

O foarte scurtă introducere în studiile desfășurate de Jonathan Haidt și colaboratorii săi asupra fundamentelor intuițiilor morale și a diferențelor dintre liberali și conservatori, alături de câteva comentarii personale. Lectura acestor cercetări o consider obligatorie pentru oricine se dă soldat în războaiele culturale contemporane. :)

Articolul al carui rezumat se gaseste mai jos:

Într-un articol publicat în anul 2004, Haidt și Joseph examinează o literatură vastă din domeniul psihologiei și istoriei moralității, în încercarea de a identifica fundamentele intuițiilor noastre morale. Cu alte cuvinte au căutat răspunsul la întrebarea: Ce fel de criterii folosesc oamenii atunci când judecă ceva ca fiind “corect” sau “greșit” și care sunt emoțiile implicate într-o astfel de judecată? Cercetarea lor a condus la identificarea a cinci sisteme psihologice relevante pentru intuițiile morale, fiecare cu istoria sa evolutivă.
Cum funcționează aceste sisteme? Se pare că fiecare dintre ele este activat de anumite patternuri specifice percepute în mediu, de anumiți stimuli care au o oarecare relevanță evolutivă. Aceasta înseamnă că în mediul în care a evoluat specia umană stimulii respectivi au avut tendința de a se asocia cu o “problemă”, o “amenințare” pentru adaptarea individului  la mediul său și pentru capacitatea de a-și transmite genele mai departe, sau dimpotrivă cu o “oportunitate”, cu un sprijin” pentru succesul reproductiv; (rămâne  pentru altă dată analiza detaliată a posibilelor mecanisme evolutive ale fiecărui sistem moral). Acești stimuli pot fi comportamente realizate de către propria persoană sau de către altcineva, sau anumite raporturi între persoane; atunci când ei apar, sunt declanșate automat unele  reacții afective de plăcere sau neplăcere, de respingere sau de acceptare, iar aceste reacții duc la evaluarea situației în termeni de “bine” sau “rău”, “corect” sau “greșit”. Așadar, evaluările noastre morale au la bază o reacție emoțională, declanșată de un stimul/situație care a avut relevanță pentru adaptarea noastră în mediul în care s-a format specia umană.
Cele cinci aspecte relevante pentru evaluările morale, identificate de Haidt și colaboratorii lui, sunt următoarele:
a) Vătămarea (Harm). Punctul de plecare al acestui sistem este perceperea suferinței (unei alte persoane), iar reacțiile emoționale asociate sunt empatia și compasiunea. Aceste reacții emoționale conduc la construirea unor atitudini de aprobare față de cei care previn sau ușurează suferința, la valorizarea de către societățile umane a bunătății și a compasiunii și la condamnarea cruzimii și a agresivității.
b)   Reciprocitatea. Dată fiind relevanța alianțelor și a cooperării pentru societățile umane timpurii, au fost selectate anumite emoții care motivează căutarea unei situații de „corectitudine” sau de “echitate”, cum ar fi, de exemplu, furia, vinovăția sau recunoștiința, iar societățile umane au construit valori centrate pe echitate și justiție.
c)  Grupul de apartenență. Condițiile în care s-a format specia umană au condus la selectarea unor mecanisme care permit recunoașterea membrilor grupului care ocupă același teritoriu cu persoana, așa numitul grup de apartenență și a unor emoții încredere față de aceștia, corelate cu lipsă de încredere față de membrii altui grup. Plecând de la aceste fundamente emoționale, societățile au construit valori, cum ar fi: legalitatea, patriotismul, eroismul, etc.
d)    Ierarhia. Printre emoțiile relevante se numără respectul și admirația față de cei care ocupă un loc superior în ierarhie; plecând de aici, culturile construiesc valori legate atât de abilitatea de a conduce (de ex, generozitatea, mărinimia), cât și de acceptarea subordonării (de ex, modestia, smerenia, etc).
e) Puritatea. Acest mecanism ar merita un spațiu mai larg de prezentare. Deocamdată, precizez doar că mecanismul emoțional relevant în acest caz este emoția de dezgust, emoție care își are, la rândul ei, rădăcinile în senzația fizică de dezgust față de orice element cu care persoana ar putea veni în contact, prin atingere și mai ales prin ingerare, și care ar putea-o îmbolnăvi (de ex, fecale, animale aflate în putrefacție, sânge menstrual, etc). Dacă dezgustul ca senzație apără corpul de contaminarea cu elemente nocive, dezgustul ca emoție socială extinde această frică de contaminare la o serie de activități care sunt legate în general de activitatea corpului- de exemplu, ciclul menstrual, activitatea sexuală, etc. Plecând de la acest mecanism emoțional, societățile construiesc  o serie de valori legate de „puritate”, pe care le exprimă în special ca restricții sau ritualuri care privesc activități legate de funcționarea corpului, de la alimentație  la activitatea sexuală sau activitățile religioase.

Dat fiind că identifică o anumită bază evolutivă pentru ele, autorii consideră că aceste mecanisme sunt, într-o anumită măsură, înăscute. Mai exact, asta înseamnă că fiecare dintre noi ne naștem cu o anumită „pregătire” pentru utilizarea acestor mecanisme; astfel, suntem “pregătiți” încă de la naștere să reacționăm cu empatie și compasiune față de suferința celuilalt, să identificăm membrii grupului de apartenență și să reacționăm cu mai multă compasiune față de ei, în comparație cu membrii celorlalte grupuri, sau să dezvoltăm emoții de dezgust față de anumite activități.

În același timp, fiecare cultură modelează în mod diferit această pregătire a individului, punând un accent mai mare sau mai mic pe mecanismele ce stau la baza evaluărilor morale. Unele culturi pun un preț  mai mare pe emoțiile de compasiune și pe încurajarea grijii față de fiecare membru al comunității în parte; alte culturi subliniază mai ales importanța echității, a corectitudinii sau a dreptății, în vreme ce altele  vor construi mai degrabă valori în jurul ideii de puritate. În consecință, culturi diferite, vor avea mijloace diferite de a se raporta la moralitate.

O descoperire importantă a studiilor realizate de Haidt și colaboratorii lui se referă la diferențele dintre liberalii și conservatorii americani din punctul de vedere al mecanismelor emoționale implicate în judecarea moralității. Participanții la studiu au fost întrebați în ce măsură sunt relevante pentru ei o serie de aspecte, atunci când decid dacă ceva este bine sau rău/corect sau greșit (right or wrong), de pildă: dacă a fost cineva sau nu rănit; dacă a acționat sau nu cineva nedrept; dacă a trădat cineva grupul de apartenență; dacă cineva a făcut un lucru dezgustător, etc. În același timp, participanții la studiu și-au declarat orientarea politică- spre spectul liberal vs. cel conservator. Rezultatele arată că, atunci când decid dacă un lucru este corect sau greșit, liberalii și conservatorii folosesc criterii diferite; astfel, pentru liberali este important dacă au fost respectate normele legate de vătămare/grijă și cele legate de reciprocitate/echitate, în vreme ce valorile fundamentate pe emoțiile față de grupul de apartenență, ierarhie sau puritate sunt mai puțin importante; în schimb, pentru conservatori sunt importante și criteriile care țin de apartenența la grup, ierarhie sau puritate. Atunci când vine vorba despre liberalii „extremiști”, numai vătămarea și reciprocitatea reprezintă criterii de evaluare a moralității, în vreme ce pentru conservatorii “extremiști” cele cinci criterii au o importanță la fel de mare.

Haidt și Graham (2007) discută pe larg  implicațiile acestor diferențe pentru pozițiile luate de cele două grupuri vizavi de anumite aspecte controversate, cum ar fi drepturile homosexualilor. Astfel, liberalii tind să susțină, de exemplu, dreptul homosexualilor de a se căsători, pentru că se focalizează numai asupra valorilor legate de vătămare/grijă și reciprocitate/echitate, și nu identifică niciun fel de incompatibilitate între aceste valori și căsătoria homosexualilor. În schimb, conservatorii iau în considerare și valorile care se leagă de ierarhie și puritate. În acest sens, în argumentarea lor sunt pregnante: apelul la autoritatea cuvântului Bibliei, neliniștea legată de pierderea unor instituții care oferă structură și constrângerile necesare funcționării umane,  caracterul „dezgustător” al practicilor homosexuale, etc.

       Autorii subliniază importanța recunoașterii acestor diferențe și le sugerează liberalilor să ia în considerare și preocupările conservatorilor ca pe niște preocupări de natură morală. Ca un comentariu personal, consider această sugestie oarecum periculoasă. Este adevărat că este extrem de importantă recunoașterea criteriilor pe care le utilizăm atunci când judecăm un lucru ca fiind “corect” sau “greșit”. Așa cum sugerează și autorii, dacă ne naștem într-adevăr cu „pregătirea” de a folosi toate aceste cinci criterii, este posibil ca ele să se manifeste inconștient și în evaluările pe care le fac liberalii. Cu alte cuvinte, este posibil ca deciziile liberalilor să fie influențate de evaluări inconștiente legate de puritate, autoritate sau loialitate față de grup, fără ca ei să își dea măcar seama. Sigur că este important să cunoaștem mecanismele care ne influențează tuturor deciziile!
        În același timp, este corectă recunoașterea valorilor personale ale altor grupuri, sau ale altor persoane, chiar dacă aceste valori nu se suprapun complet peste ale noastre. Ca liberal, recunosc dreptul unei persoane de a-și construi valori personale pe baza emoțiilor legate de autoritate, loialitate față de grup sau puritate! Pe de altă parte, nu cred că este corectă recunoașterea caracterului moral al acestor criterii și a valorilor construite pe baza lor. Între primele două criterii și celelalte există o diferență fundamentală: pe baza criteriilor legate de vătămare/grijă și de echitate/reciprocitate pot fi cu ușurință formulate norme universale de comportament, cum ar fi: „Să nu violezi niciodată un copil”. În schimb, pe baza criteriilor de loialitate față de grup, respect față de autoritate sau puritate, este mai greu să ne imaginăm niște norme universale. Putem construi, de exemplu, o regulă generală de tipul “Respectă întotdeauna autoritatea”?  Cred că cei mai mulți dintre conservatori ar fi de acord că prima normă va reuși să ghideze comportamentul moral într-o gamă mai largă de situații față de cea de-a doua normă. Desigur, pe baza criteriilor legate de puritate, ierarhie sau loialitate față de grup pot fi construite valori personale, dar acestea reflectă o preferință, un gust personal (eventual un bun-gust), dau mai degrabă o “estetică” decât un caracter moral al stilului de viață.


                                                                                                                                       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu